Actorul american Tom Hanks îl va interpreta pe cel de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln, într-un film regizat de Duke Johnson, adaptat după romanul „Lincoln la Bardo” de George Saunders.

Conform publicaţiei americane Deadline, acest film, care va combina animaţia şi acţiunea reală, va relata unul dintre cele mai dureroase şi intime momente din viaţa lui Lincoln: moartea fiului său în vârstă de 11 ani, Willie, în 1862, în timpul Războiului Civil.

Filmările sunt programate să aibă loc la Londra. Fidelă spiritului romanului lui George Saunders – care a câştigat Premiul Booker în anul publicării, în 2017 – intriga filmului este aşteptată să se concentreze asupra nopţii în care preşedintele american a vizitat mormântul fiului său şi să exploreze tema bardo-ului, spaţiul intermediar dintre viaţă şi moarte, împrumutat din tradiţia budistă.

Proiectul, care urmează să fie filmat la Londra, va fi regizat de Duke Johnson (Anomalisa) şi coprodus de Tom Hanks. Nu au fost încă anunţate o dată oficială de lansare sau distribuţia completă.

Directoarea celebrului Muzeul Luvru din Paris, Laurence des Cars, și-a anunțat demisia marți, la cinci luni după așa-numitul „jaf al secolului”, în urma căruia bijuterii ale coroanei, evaluate la 88 de milioane de euro, au fost sustrase.

Conform Palatul Élysée, președintele Franței, Emmanuel Macron, a acceptat demisia și a descris gestul drept „un act de responsabilitate”, subliniind că instituția are nevoie atât de stabilitate, cât și de un nou impuls puternic. Furtul a avut loc în Galeria Apollo, unde hoții au reușit să pătrundă și să fure piese de o valoare excepțională din tezaurul național.

După incident, des Cars își prezentase demisia ministrului Culturii, Rachida Dati, însă aceasta fusese respinsă la acel moment. Anul trecut, directoarea a admis că sistemele tehnice de monitorizare pentru unele dintre cele mai prețioase comori ale Franței erau „complet depășite, chiar inexistente”, descriind situația ca fiind „o constatare teribilă” pentru cea mai mare instituție muzeală din lume. În 2024, Luvrul a fost vizitat de 8,7 milioane de persoane.

Reprezentanții Palatului Élysée au transmis că președintele i-a mulțumit pentru activitatea desfășurată și i-a încredințat o misiune în cadrul președinției franceze a G7, axată pe consolidarea cooperării între marile muzee ale statelor membre.

Numită la conducerea Luvrului în septembrie 2021, Laurence des Cars a fost prima femeie care a ocupat această funcție în cei 230 de ani de existență ai instituției.

Demisia survine într-un context tensionat pentru muzeu, marcat și de greve ale angajaților, care au reclamat supraaglomerarea, deficitul de personal și condițiile de muncă dificile.

Dragobetele era sărbătorit odinioară, în anumite zone etnografice/geografice ale României, la 24 februarie, în altele la 1 martie. Ţăranul român vedea în această sărbătoare o zi a unui nou început.

În mentalul colectiv arhaic, dominant în comunităţile de altădată, exista însă şi un revers: dacă se întâmpla ca o fată să nu se-ndrăgostească un an întreg sau dacă dragostea nu îi era împărtăşită, interpreta această nereuşită în cheie magică: însemna că o altă fată sau femeie i-au făcut farmece „de urâciune”, ca să nu o îndrăgească feciorii, mai spune specialistul.

În multe ţinuturi din România, ţăranii „ţineau Dragobetele” ca să fie „feriţi de boale”.

Dar nu în toate regiunile Dragobetele era sărbătorit la 24 februarie. Prin unele locuri, oamenii socoteau că el cade chiar pe 1 martie. De aceea, îl numeau „Dragobete cap de primăvara”. Se credea că în ziua de Dragobete păsările îşi găsesc perechea şi îşi fac cuiburi. Fetele mari mergeau să strângă apă de nea, adică de zăpadă. Se spălau cu ea tot anul ca să fie frumoase şi drăgăstoase. În memoria colectivă s-a păstrat o variantă poetică a acestui obicei ritual: fetele nemăritate „făceau dragobete de dragoste”. Culegeau roua de pe fragi şi îşi spălau chipul „ca să fie plăcute şi văzute când merg la jocuri”. Gesturile le erau însoţite de un mic descântec: „Floare de fragă/ Din luna lui Marţ (Martie)/ La toată lumea să fiu dragă,/ Urăciunile să le desparţi”. 

În funcţie de regiune, obiceiul Dragobetelui poate avea şi alte denumiri precum „Cap de primăvară”, „Logodnicul sau Însoţitul Păsărilor”, „Dragostitele”, „Ziua Îndrăgostiţilor”, „Sânt Ion de primăvară” sau „Granguru”.

Antoaneta Olteanu mai spune că, „pe lângă valenţele de divinitate protectoare a păsărilor, strâns legată de fecunditate, de renaşterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, dintr-un posibil cult al unei mari zeiţe a fecundităţii”.